Pluton

     Pluton (întâlnită în română și sub numele eronat de Pluto), pronunțat 'plu.ton, este o planetă pitică din Sistemul Solar, ca mărime a doua planeta pitică după Eris. Până în 2006 a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluton împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în niciunul dintre cele două corpuri.^[1]

A fost descoperită în 1929 de către astronomul american Clyde William Tombaugh.

De la descoperirea lui Pluton, în 1930, aceasta a fost considerată a fi a noua planetă a Sistemului Solar. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă, Pluton a primit statulul de planetă pitică, deoarece nu a "curățat" spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. Tot în 2006 s-a lansat idea că Pluton nu este o planetă (pitică), ci un asteroid^{[necesită citare]}. Încă nu se știe exact dacă această informație este adevărată.

Pluton se rotește în jurul Soarelui în 247,8 ani pământești, pe o orbită cu rază medie de 5,91 miliarde km (39,3 ua). Orbita planetei pitice este foarte excentrică (0,248), astfel încât uneori Pluton ajunge într-o poziție mai apropiată de Soare decât Neptun, a opta planetă a Sistemului Solar. Pluton are orbita înclinată cu 17°12' față de planul eclipticii, care este un alt lucru ieșit din comun. Diametrul acestei planete pitice este de 2.390 km, reprezentând doar 18,74% din cel al Terrei. Înclinarea planului de rotație al planetei este de 57°24', densitatea lui Pluton este 1.800 kg/m³, iar perioada de rotație este de 6 zile 10 h, desfășurându-se în sens invers celei a Pământului (de la est la vest).

Pluton a fost descoperită ca rezultat al unei cercetări prin telescop inițiate în 1905 de către astronomul american Percival Lowell, care a presupus existența unei planete îndepărtate dincolo de Neptun, ca urmare a unor mici neregularități în orbitele lui Uranus și Neptun. Continuată după moartea lui Lowell de cercetătorii de la observatorul Lowell, cercetarea s-a încheiat cu succes când astronomul american Clyde W. Tombaugh l-a găsit pe Pluton.